Am făcut tot ce-am ştiut să fac,
Numai să te uit,
Azi nici piesa noastră, nu o mai ascult.
Cafeneauna-n care ne-ntâlneam,
Acum o ocolesc,
Mi-aminteşte de întâiul « Te iubesc ! »
Am şters şi pozele cu noi,
Nu vreau să dau timpu-napoi,
Am renunţat la tot ce-aveam şi-mi amintea de tine.
Am şters şi pozele cu noi,
Nu vreau să dau timpul înapoi,
Am renunţat la tot ce-mi amintea de tine.
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstreaza inima,
Într-un colţ de suflet.
Şi ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era ziua noastră.
Şi ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era ziua noastră.
Am facut tot ce-am ştiut să fac,
Numai să te uit,
Dar nu ştiam că-mi va fi dor atat de mult.
Spun mereu că nu mai simt nimic,
Când mă întreabă cineva,
Dar dacă nu mai simt nimic,
De ce-mi stă gândul la ea ?
Am şters şi pozele cu noi,
Nu vreau să dau timpu-napoi,
Am renunţat la tot ce-mi amintea de tine.
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstrează inima,
Într-un colţ de suflet.
Şi oricât aş încerca,
Nu te voi putea uita,
Te păstreaza inima,
Într-un colţ de suflet.
Când e linişte, aud vocea ta,
Când sunt singură, simt atingerea ta,
Când închid ochii mei, văd ochii tăi,
Nu mai pot rezista.
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstrează inima,
Într-un colţ de suflet.
Şi oricât aş încerca,
Nu te voi putea uita,
Te pătrează inima,
Într-un colţ de suflet.
De suflet....
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstrează inima,
Într-un colţ de suflet.
Şi oricât aş încerca,
Nu te voi putea uita,
Te păstrează inima,
Într-un colţ de suflet.
Şi ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era ziua noastră.
Şi ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era zïua noastră...
