Cu lacrimi plin de jale
Mii de clopote dau veste:
„Ștefan-Vodă al Moldovei,
Ștefan-Vodă nu mai este!"
„Ștefan-Vodă al Moldovei,
Ștefan-Vodă nu mai este!"
Dar pe unde trece-acuma,
În măreața zi de vară,
Este Ștefan ce străbate
Cel din urmă drum prin țară,
Este Ștefan ce străbate
Cel din urmă drum prin țară.
Tristă-i mănăstirea Putna,
Porțile deschise-așteaptă
Strălucit convoi ce vine
Și spre ele-ncet se-ndreaptă,
Strălucit convoi ce vine
Și spre ele-ncet se-ndreaptă.
Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Și poporu-n hohot plânge:
„Cui ne lași pe noi, stăpâne?"
Și poporu-n hohot plânge:
„Cui ne lași pe noi, stăpâne?"
Eu vă las in grija mare,
Idealul meu cel sfînt,
Sa stați strajă la hotare
Să păziti acest pămint,
Să stați strajă la hotare
Să păziti acest pamint.
sara trec prin fapta noastră
Tuturor necontenirii
ca prin idealul lui in lume
Ștefan Vodă na murit,
ca prin idealul lui in lume
Ștefan Vodă na murit.
P.s. ultima strofa nui pre deslusabila si poate sa nu fie corect scrisa.
